Gheorghe Urschi și noi

Că autorul cărților Dealul fetelor, Cazuri și necazuri ș.a. este un prozator talentat, se știe.

Că domnia sa are și opere dramatice reușite, ca, de exemplu, Testamentul, de asemenea e un lucru cert.

Că acest fiu demn al Cotiujenilor Mari este un actor de forță, sunt conviși toți fanii teatrului „Luceafărul”.

Dar notorietatea inconfundabilului om de artă, prozator-dramaturg-actor, este asigurată, mai ales, de nenumărate monologuri sclipitoalre, care stârnesc hazul și pun în atenția publicului probleme afurisite ale vieții de azi. O particularitate a schițleor umoristice cu care ne delectează Gheorghe Urschi rezidă în parodierea vorbirii macaronice a conaționalilor noștri de tipul: „Kapore, mergi dumneta „preamo și preamo”, nici sî nu te uiți „nalevo””. Aceste monologuri savuroase au priză la cititori, ascultători și spectatori, faptul prezentându-se ca ceva aproape firesc. Dar schițele urschiene ar fi de mare folos societății, dacă am conștientiza cu toții că autorul lor ia în zeflemea, altfel zis, își râde cu bonomie, fără injurii sau răutate, de neajunsurile vizate, în particular – de vorbirea împestrițată nemilos și iresposnabil cu rusisme. Prin monologurile de acest tip Gheorghe Urschi ne dă de înțeles cum nu trebuie să ne exprimăm. Apelul domniei sale la vorbirea macaronică marcată dureros de cuvinte rusești ca „panimaieși”, „preamo”, și „karoce”, este o modalitate literară de creare a persobajelor negative, care prin atare mostre de exprimare au menirea de a ne face să medităm serios și profund asupra vocabularului și limbajului nostru.

Or, monologurile satirico-umoristice ale talentatului scriitor și actor nu sunt înțelese întotdeauna corect. În compania câtorva oameni de la țară, care, la un pahar de vin rubiniu, spuneau anecdote, unele – inspirate din repertoriul urschian, cu multișoare cuvinte  și expresii străine limbii noastre. Am încercat să le explicăm ce înseamnă parodie, care-i scopul  acesteia și ce tinde să ne învețe autorul parodiind vorbirea neglijentă a unor contemporani de-ai noștri. Când am încheiat demostrarea finalității etice și estetice a parodiei, un participant la chef a spus răspicat, fără vreo urmă de conștientizare a stării reale de lucruri:

– Ziceți voi ce vreți, da Urschi îi „nastoiașcii” artist!

Și iată-ne cugetând cu durere de atunci până azi asupra adevărului că omul nostru nu-și dăseama că scriitorul și actorul în cauză ne critică în mod hazliu, ne îndeamnă să nu vorbim pocit, ci ia exemple negative din schițele lui drept ceva demn de urmat și le îtrebuințează, la rându-i, de-a dreptul contrar intenției de creație a autorului. E ca și cum după observația unui gospodar că ta-are deștept mai ești! nu ai realiza că ai fost beștelit într-un oarecum voalat, ci ai crede că într-adevăr ai cap pe umeri.

Sursa: Ion Ciocanu, Darul lui Dumnezeu, Chișinău, 2009, pag. 120-121.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s