Dialog plăcut și incitant

„Bine, bine, parcă-l auzim pe cititorul atent şi doritor să se edifice în privinţa mesajului cărţii: ce caută, totuşi, Lucreţia Bârlădeanu la Paris, nu cumva acel magnific cercel pe care-l credea confecţionat din aur?
Scriitoarea ne dă un posibil răspuns la o atare întrebare abia în ultimul eseu al cărţii, Diamantul, și această „amânare” reprezintă un adevărat act de măiestrie literară. Autoarea vorbește inspirat despre oameni „şlefuiţi în interior cu piatră de diamant” şi despre poetul care „purta în el un diamant” (sublinierea ne aparţine I.C.). „Să fi fost o moştenire de familie…? – se întreabă autoarea. Ori poate era un dar personal ce i-l făcea Providenţa…?”
Cea mai recentă carte a Lucreției Bârlădeanu, bogată în dezvăluiri inspirate ale multor fapte şi întâmplări de real interes, are şi un merit oarecum specific şi esenţial: fiind o scriitură cu înţelesuri şi subînţelesuri, ea ne sugerează să nu ne lăsăm ispitiţi de un eventual cercel fals, ci să descoperim în noi acel diamant autentic, menit să dea strălucire temeinică existenţei noastre aici sau în oricare altă parte a Lumii.” 

Fragment din articolul Dialog plăcut şi incitant (Ion Ciocanu), publicat în revista Contrafort la rubcrica O carte în dezbatere. Tot acolo găsiți și articolul lui Mircea V.Ciobanu despre aceeași carte: Lucreția Bârlădeanu, Scrisori din Paris.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s