Contribuţii la salvarea şi dezvoltarea culturii româneşti în Basarabia (II)

Dar a venit neagra zi de 28 iunie 1940, care a pus începutul unei politici de denigrare a tot ce se realizase valoros în cei 22 de ani cât Basarabia făcuse parte din România. O primă victimă a acestei politici a fost alfabetul latin, interzis oficial la 10 februarie 1941 şi înlocuit peste noapte cu alfabetul rusesc. Limba română însăşi, îndată după „eliberare”, a început să fie substituită forţat cu un jargon ruso-român, împestriţat cu elemente ale graiului moldovenesc din stânga Nistrului. După 28 iunie 1940 a început coşmarul răspândirii politicii proruse şi antiromâneşti, dominantă în stânga Nistrului din 1924, când fusese înfiinţată R.A.S.S.M., cu toate ororile, dramele şi tragediile ei, şi asupra fostei Basarabii. Puterea sovietică, ideologia comunistă au fost „prin definiţie” un duşman, declarat, nemilos şi perseverent, faţă de tot ce era românesc. Cu toate că iniţial „grupul de iniţiativă nu urmărea, prin formarea R.A.S.S.M., crearea unei noi limbi şi a unui nou popor, considerând că «limba moldovenească» vorbită în Transnistria nu este decât un «dialect românesc»” (Gheorghe Negru,Politica etnolingvistică în R.S.S. Moldovenească, Editura Prut Internaţional, Chişinău, 2000, p. 15) şi chiar M. Serghievski, ideologul limbii moldoveneşti independente, o considera „un dialect al limbii române” (Ibidem, p. 16), pe măsură ce lua proporţii teoria (şi practica) „luptei de clasă” deveneau tot mai intolerabile ideile despre românitatea „limbii moldoveneşti” vorbite în Transnistria, s-a purces la o reformă ortografică, scopul căreia era refuzul de a folosi cuvinte româneşti, declarate „burgheze”, „boiereşti”. Crearea de cuvinte noi, calchiate din limba rusă, era un principiu dominant în activitatea unui filolog ca Leonid Madan, de exemplu, care recomanda să se scrie acrariu şi apariu (pentru cuvintele ruseşti кислород şi водород, oxigen şi hidrogen). Apar manuale cu titluri deocheate, caÎnvăţălnic pi fizikî (1931). Dar în 1932, în plină ascensiune a noii „limbi moldoveneşti”, Biroul Comitetului Regional Moldovenesc al P.C.(b) din Ucraina adoptă hotărârea privind trecerea scrisului din R.A.S.S.M. la grafia latină. Însuşi figura autoritară a lui Iosif Stalin a apărut curând (1932) în ipostaza „teoreticianului” care susţinea că moldoveneasca nu este o limbă ca atare, ci doar unul dintre dialectele moldo-române (cf. Gheorghe Negru, op. cit., p. 19). Dar entuziasmul cu care fusese întâmpinat alfabetul latin în R.A.S.S.M. a fost curmat neîntârziat, când clasa politică a epocii a conştientizat pericolul molipsirii tineretului de „microbii” naţionalismului românesc în urma studierii operelor lui Mihai Eminescu, Ion Creangă, George Coşbuc şi ale altor „scriitori români burghezi” şi învăţării limbii române autentice. De aceea la 27 februarie 1938 scrisul moldovenesc din R.A.S.S.M. a fost trecut din nou la grafia rusă. Drept urmare, a continuat să înflorească, ca şi până la 1932, un jargon româno-rusesc incalificabil. Un amănunt tragic în epopeea lingvistică transnistreană este faptul că odată cu alfabetul latin, în 1937-1938, au fost împuşcaţi majoritatea susţinătorilor lui – pedagogi, savanţi, scriitori şi chiar Grigore Starâi, primul preşedinte al Executivului R.A.S.S.M.

Fragment din articolul Contribuţii la salvarea şi dezvoltarea culturii româneşti în Basarabia (II), în revista Limba română, nr. 7-8, anul XXII, 2012.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s